Parintele Dumitru Iordache, slujitor la Parohia Adormirea Maicii Domnului din cartierul bucurestean Militari, a plecat marti, 22 iunie 2010, la cele vesnice. In varsta de 73 de ani, pe langa misiunea de slujitor la altar, parintele Iordache a fost vreme de mai multi ani si protopop al Protoieriei I Capitala. Astazi, dupa slujba Sfintei Liturghii, trupul parintelui va fi inmormantat in curtea bisericii din Militari unde a fost preot, la slujba fiind asteptat si Preasfintitul Varsanufie Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucurestilor.
Parintele decan Stefan Buchiu, care este si parohul bisericii unde a slujit parintele Iordache, ne-a vorbit cu multa emotie despre plecarea dintre cei vii a celui care a fost pastorul enoriasilor parohiei amintite, cu constiinta ca toti acei credinciosi traiesc acum clipe dureroase: "Glasul celui ce timp de 30 de ani i-a invatat prin predica, i-a mustrat cu blandete si i-a sfatuit cu intelepciune la scaunul spovedaniei a incetat. Dreapta care i-a binecuvantat, care a sfintit darul euharistic al Bisericii sau care a randuit cele de trebuinta comunitatii credinciosilor s-a odihnit. Mintea scormonitoare si luminatoare a grelelor si fara de numar lucrari administrative, dar si probleme de viata ale credinciosilor pastoriti si-a incetat lucrarea. Peste toate acestea s-a asternut tacerea neuitarii si regretul despartirii, credinciosii pastrandu-i vie memoria ca unui parinte iubitor si daruitor al celor de trebuinta vietii duhovnicesti".
De asemenea, parintele profesor Buchiu a facut referire la respectul cu care parintele Dumitru Iordache si-a cinstit inaintasii in preotie, "carora le-a urmat exemplul bun sau le-a ingrijit batranetile, precum venerabilului parinte Sergiu Rosca, mutat la Domnul la varsta de 96 de ani, in urma cu cateva luni. Pe colegii mai tineri i-a invatat sa aiba la inima lucrarea de buna chivernisire a bisericii si a parohiei, sa asculte cu rabdare necazurile marturisite de enoriasi".
Acelasi parinte a spus despre regretatul preot Iordache ca iubea mai presus de orice frumusetea sfantului lacas de cult, ingrijindu-se in acelasi timp si de biserica cea nevazuta.
"Si-a impartit cei mai multi ani de preotie intre parohie si protoierie. Trudea din greu, nestiut uneori, dar bucuros totdeauna, in ogorul Domnului fiind deschis si saritor la orice rugaminte sau oricui venea sa ii ceara sfatul si povata.
Biserica noastra, ocrotita de Maica Indurarilor si Stapana ingerilor, va fi de-acum vaduvita prin lipsa pastorului ei devotat, dar ravna credinciosilor si a preotilor slujitori va fi mereu inspirata de modelul ce l-au avut in fata atata vreme, iar in inimi intiparit pentru totdeauna. Il vom adauga de astazi in sirul vrednicilor preoti, pomeniti la fiecare Sfanta Liturghie, ce au slujit din anul 1886 in prima biserica zidita in cartierul Militari"
Arhim. Timotei Aioanei a scos in evidenta unele dintre calitatile de om si preot ale celui trecut la Domnul: "Cand am venit in Bucuresti, l-am intalnit la unele sedinte de Permanenta si pe parintele protopop Dumitru Iordache, un om venerabil. M-a impresionat prin tinuta lui, prin intelepciunea cu care vorbea si prin eleganta pe care o manifesta in discutii si in compartamentul cu ceilalti. A facut parte dintr-o generatie cu faima a Facultatii de Teologie din Bucuresti, care a avut pe langa preoti si profesori de teologie de vocatie, asa cum au fost si parintele Dumitru Popescu sau fostul vicar al Arhiepiscopiei Bucurestilor, parintele Armand Munteanu, si foarte multi monahi, printre ei, arhimandritul Partenie Apetrei, fostul eclesiarh al Catedralei mitropolitane din Iasi, arhimandritul Mitrofan Baltuta, fostul exarh al manastirilor din Arhiepiscopia Iasilor si staret al Manastirii Cetatuia, protosinghelul Longhin Pop, fostul staret al Manastirii Sihastria si protosinghelul Firmilian Olaru. A facut parte din aceeasi generatie cu cativa ierarhi importanti ai Bisericii, dintr-o pleiada de aur. Acesti monahi din Arhiepiscopia Iasilor mi-au vorbit deseori despre atmosfera din sanul acestei promotii, din care a facut parte si regretatul protopop, atmosfera care vorbeste despre legatura deosebita dintre monahi si preotii de enorie, care trebuie sa coexiste in Biserica". (I. BUSAGA, S. DASCALU, Gh. C. POPA)